Eu tot mai scrutez internetii sa mai caut oameni care mai scriu pe gustul sufletelului meu negru si chircit, ma rog, asa e forma in care ma simt azi, mic si pipernicit. Eh, si mai gasesc o scriitura, doua care ma rezoneaza la cutiuta muzicala. De exemplu blogul asta. De unde am gasit niste fragmente dintr-o carte. M-a luat un fel de neliniste metafizica sau ceva. Da` e pasa relativa, trece repede, n-am conventii de crezut in chestii absolute. Norocul meu…
“… În fond ştiu bine că nu voi duce nimic la capăt niciodată. Câteodată mă cuprinde entuziasmul. Sunt lucruri care mă pasionează. Încep cu plăcere câte ceva şi după un timp îmi dau seama că nu e nimic grozav, că tot ce mă exaltase e o vastă inutilitate şi deci nu merită să te ocupi deloc. Caut întruna altceva. Nu mi-am găsit încă drumul.
În orice caz, n-am impresia că filozofia e calea mea. Îmi vine să cred că sunt cam superficială. Nu-mi place decât să ating în treacăt lucrurile. Când le aprofundez, mă deziluzionez. Eram făcută să fiu vlăstar de bani gata. Aş fi fost un perfect diletant.” (12 aprilie 1936)
„ … Nu suntem decât nişte cârpe murdare muiate în suferinţă şi luciditate. Nu ştim însă să ducem totul la capăt. Din laşitate, probabil. De frică.” (3 noiembrie 1937)
„ … Nu voi face niciodată nimic important în nici o direcţie. Nu am vlagă, sunt prea deşteaptă… şi cred în moarte. Asta m-a nenorocit cu precădere. Cred în moarte de la 14-15 ani. E atât de multă vreme de atunci (şi organic fiind foarte sănătoasă), încât nu-mi afectează deloc buna dispoziţie şi veselia.” (18 noiembrie 1941)
„ …Tare aş vrea să plec în lume. Poate că, alergând încontinuu, fugind mereu aş sfârşi prin a mă linişti. A început să-mi fie teamă de viaţă în mod practic. Sunt atât de străini şi neomenoşi oamenii…” (25 noiembrie 1941)
„Joc la loterie. Doar, doar scap de mizeria asta de birou. De-aş câştiga măcar pe un an de zile nişte bani. Să pot în sfârşit respira în voie. Viaţa asta mă abrutizează incontestabil.” (20 ianuarie 1942)
„ … Am conformaţie de om ce va rata. Sunt leneşă, comodă, egoistă şi fără prea mare energie. În absolut nu cred în nimic şi deci organic n-am entuziasm pentru nimic…” (24 ianuarie 1942)”
Jeni Acterian – Jurnalul unei fete greu de multumit (1932-1947)
Sa traiesti, Petroave.
