Sambata trecuta am fost invitat de catre Icar Tours sa facem un tur scurt al orasului pe un traseu exponential, incarcat, dar nu cu balast, ci cu istorie. De 6 ani de cand haladuiesc in Iasi, nu pot sa afirm ca stiam dedesubturile acestui oras. La suprafata, m-am turnat si eu ca Centrul Vechi pare asa garnisit cu istorie si cultura, dar n-as fi fost in stare sa explic mai in amanunt exact de ce.
Acum, ajuns pe o noua treapta a iluminarii, ma consider cu portbagajul de cunostinte mai plin. Stiu de exemplu ca Podu Ros era un soi de Crucea de Piatra pe la 1800, un fel de Red Light District, minus don`soarele usoare afisate in vitrine. Mai stiu si ca pe Cuza Voda a existat o farmacie cu home delivery, how cool is that? De orice ai fi avut nevoie in toiul noptii, de la vitriol sa mai scoti ochii la propriu consortului ca iar a venit impleticindu-se acasa, cu urme de boiala pe guler pana la esentele tari de care aveai nevoie ca sa te trezesti din lesinul simulat de dupa panarama casnica. Sau ca sub statuia lui Miron Costin de langa Teatrul National, zac pe hamacul vesnic osemintele cronicarului si ale fratelui sau. S-au spalat rufele si s-au ingropat in familie, se pare. Sau ca Catedrala Romano-Catolica musteste de simboluri de numerologie mistica, pe preceptele carora a fost gandita constructia sa.
O alta chestie e ca Iasiul a fost primul ca Sputnik aproape in orice domeniu: prima universitate, primul teatru in limba romana, primul gimnaziu,prima scoala in limba romana, prima gradina botanica, primul in etc. Odata ca niciodata am fost deschizatori de drumuri si modele de referinta pentru celelalte urbe din tara.
Una peste alta, a fost un tur destul de interesant. Multumesc pe aceasta cale ghidului, Victoria Epurean, care a reusit sa ne integreze in povestea Iasiului, oferind indrumari si istorisiri 3D. Periplul s-a incheiat la cafeneaua La Folie, situata in complexul Palas, fata in fata cu hotelul Ramada, unde am stins vipia de afara intr-o limonada rece cu lime si prajituri.
In rest, pentru experiente vizuale, gasiti un filmulet la Acsel, niste poze la Macku, sau la Corina, sau la Florin saumaestrul Butnaraski.
