Ma impus si plang

Aseara Nastase, suferind de ceva resturi de cod de onoare, like a samurai, a considerat ca lumea nu il mai merita si a incercat sa isi ia viata, cred. Nu i-a reusit, probabil nu cu scopul asta si-a infipt glontul in gat. Sunt destui dobitoci care sunt gata sa il planga si sa ii cinsteasca memoria daca pateste, Doamne fereste, vreo nenorocire. In fine, circul media si l-a asigurat. La cate matrapazlacuri a combinat, a scapat foarte ieftin cu doi ani. Pe cand o redeschidere a dosarului Petrom sau a dosarului Bechtel? Sau chiar o reanalizare la matusa Tamara? Pana atunci, sa ne delectam cu o poezie:

“DNA a ucis orice boare de Vântu
Pe deal în Moldova e roșu pământu
Rămăsese-Arogantul, fierbinte și gol,
Se-auzise că-i place s-o ia la nămol.

Dar de o vreme arestul îl paște
Și umed visează, cu condamnați,
Procurorii pornesc vânătoarea de capete
Vânătoarea ouălor din munții Carpați.

I-e sete de cultură, și ei-i fac semn să meargă
Dar pe trăgaci, o, deget, amarnic te mai clatini!
Se simte legat prin lux de hoțul care va trăi
Cel asuprit de lege și de datini.

Sticlea în ochii-i umezi ceva prea liniștit
Știa că va rata și n-o să moară,
I se părea că retrăiește-un mit
Al omului care se-mpușcă într-o doară.

Antenele vuiră, căzute în genunchi
Și ridicară gura, ”Maestre!” să îi spuie,
Și-atuncea el, Năstase, cu ultimii rărunchi
Își desfăcu prohabul și le dădu o muie.

Apoi, împleticit, s-a dus și l-au închis
Cu prizonieri robuști ce vor să-l ia de coarne
Și-au tresărit cu toți când gardianul
Le-a șuierat cu bucurie: ”Aveți carne!”

”Ce-i inimă? Mi-i frică! Vreau să trăiesc și-aș vrea
Tu, iartă-mă, hoție, tu, căprioara mea!
Mi-i rău. Ce lung îi dușul! Și curul, ce adânc!
Plâng. Vrea să-i zic ”tata”. Mănânc săpun. Mănânc.”

Sursa: Revista Kamikaze

“Adriane, nici nu stii, cat de mic incepi sa fii” ( din cartea de maxime a lui Basescu )

Lasa un comentariu.