Cand scoti o masina la “maritat” intr-un targ auto, ca vanzator trebuie sa fii echipat cu tot bagajul de acte ce tin de autovehicul. Documente ce atesta performantele, gradul de uzura, situatia inspectiilor tehnice la zi, vechimea, formele legale de la Registrul Auto, detaliile tehnice. E un exercitiu de transparenta ce asigura eventualul cumparator ca pretul negociat de achizitie e unul corect si reflecta fidel valoarea masinii.
Cam la fel e si cazul cand vrei sa vinzi o casa. Sau sa inchiriezi una. Sau sa intabulezi o cladire noua. Din mapa de acte, a devenit obligatoriu sa se prezinte si o hartie noua, denumita certificat energetic. Acest certificat descrie cat de bine se descurca cladirea respectiva la consumul de resurse. Cat mananca la energie termica, cat rade la curent, cat inghite la combustibil. Toate astea sunt calculate pentru a se oferi un set de parametri optimi de functionare.
Pentru operatiunile imobiliare respective, o lege din 2005 face acest certificat energetic obligatoriu. Tot ce este stipulat in el te ajuta sa constientizezi cat iti scoate efectiv din buzunar intretinerea cladirii. Partea cea mai importanta tine insa de recomandarile incluse in certificat. Luandu-le ca reper, poti sa calculezi o schema prin care sa tai din cheltuieli cat mai eficient si sa-ti asiguri conditii cat mai decente de locuit.
In concluzie, certificatul energetic e un sistem de constatari si sfaturi prin care se poate “scoate untul” din orice cladire, din punctul de vedere al performantei energetice, in numele economisirii si evitarii risipei inutile de energiei. Plus ca e obligatoriu, cu spatele asigurat de o lege. Devine un factor sine qua non pentru tranzactiile imobiliare in cauza.
