Daca ne limitam la viata de zi cu zi este flacara produsa de un chibrit. Temperatura de “aprindere” a unui chibrit este de 163 °C comparativ cu, de exemplu, 230 °C pe care o are hartia de ziar sau 570 °C pe care o are matasea naturala. In conditii particulare se pot crea adevarate “flacari reci”, care isi au originea intr-un mecanism putin mai divers decat combustia normala.
Statuie in forma de flacara
Acest fenomen, care are loc cand un combustibil este incalzit in prezenta aerului, a fost descoperit in anul 1817 de sirul Humphry Davy (1778-1829). In timp ce facea experimente cu eterul si-a dat seama ca flacarile produse cu eter (incalzite gradual, ca altfel explodeaza) se pot atinge cu mana fara sa te arzi. Pentru un timp indelungat flacarile reci au fost considerate o curiozitate, dar astazi sunt folosite in ambientul industrial pentru producerea de hidrogen pentru celulele pe baza de combustibil.
Cativa studiosi sustin ca, in realitate, dovada existentei vietii pe Marte exista deja din anii ‘70, prin calatoria sondelor Viking 1 si Viking 2. Aceste sonde au aterizat in doua puncte diverse pe Marte si au facut trei experimente foarte precise pentru a cauta viata. Aceste experimente s-au bazat pe produsul respiratiei si a metabolismului eventualelor organisme vii.
Urme pe solul planetei Marte
Primul a dat rezultat pozitiv, al doilea negativ, iar al treilea, ce trebuia sa fie decisiv in ce priveste existenta vietii pe Marte, a dat un rezultat atat de dubios, incat pana si astazi e subiect de dezbatere. Nasa a decis pentru interpretarea negativa, adica declarand ca sondele nu au gasit pe Marte nici o forma de viata. Cativa responsabili cu experimentul sustin, de mult timp, ca problema a avut originea in slaba sensibilitate a instrumentelor folosite atunci, sau din faptul ca au fost folosite gresit, si sunt increzatori ca viitoarele experimente vor confirma fara dubiu ca viata pe planeta Rosie exista.
