Niste ganduri legate de MRU

Nu cred sa fi scris ceva pur despre politica pe blog pana acum. De regula, e un domeniu slinos care ma lasa rece de obicei, chiar daca din el vin deciziile care imi afecteaza viata si traiul zilnic. Tocmai de aceea, ideile de mai jos nu au pretentia sa dea pe cineva jos de pe cacat cu profunzimea lor. Exceptia respectiva o fac datorita momentului solemn de care am avut parte azi: habemus premierus novus, investit oficial de Parlament, cu tot cu greva uslasilor. Pana la alegerile generale din toamna ( sa va pregatiti ghetutele din timp pentru pungile de faina, zahar, ulei si ce o sa se mai poarte in colectia de “Spaga electorala amarata, toamna 2012″, apropo ) se pare ca avem un guvern fresh, schimbat la fata, cel putin aparent, fata de garda veche, cu care va trebui sa ne descurcam. Deci sa creionam cateva impresii despre capul “retelei”, noul premier Mihai Razvan Ungureanu, sau mai pe scurt, MRU.*

De biografie si CV puteti sa va informati din varii alte surse. Sa incercam sa aruncam o privire in culise. Rezonez cu ideea ca MRU e una dintre ultimile carti jucate de Basescu, angrenat in pierderea vertiginoasa a simpatiei si sprijinului poporului. Daca e sa ne gandim si la un scop nobil, ne-am putea imagina ca e cam ultima sansa ca ideologia de dreapta sa-si gaseasca finalmente o cale prin care sa mai carpeasca cate ceva prin tara.

Himera asta cu dreapta e suparator de indelungata. Am tot fost dusi de nas de la CDR incoace, ajungand acum pe mainile PDL, care nu s-a sinichisit prea mult sa-i dea un sens de materialitate. De asta zic ca MRU e ultima sansa ca dreapta politica sa-si mai revina, sa ne aduca aminte ca, totusi, acum 22 de ani, am ales capitalism si nu neocomunism cu neolibertate, asa cum a avut grija sa ne convinga ca ne-am invartit atata amar de timp in loc, stanga politica ( in speta, PSD-ul ). Pe fondul ultimelor zbateri sociale, capitalismul e deja perceput ca un dusman. L-am inteles prost si acum vrem din nou un stat care sa ne dea de toate, sa ne asiste full-time. Pai, dragii mei, asta e cu parfum de socialism, care e ultima treapta catre comunism. Vrem reinstaurarea comunismului? Sper ca nu.

Revenim la fostul “spion” si “securist” asa cum e alintat deja MRU de catre haznalele voiculesciene care confunda probabil DIE cu SIE. La maretul televizor ni se sugereaza fin ca SIE e un serviciu nenorocit de spionaj extern care n-are alta treaba decat sa fileze pe oricine il indispune pe Basescu si sa hartuiasca nemilos “vocile Opozitiei”. Induiosator. Apoi se mai bate moneda pe ideea ca Ungureanu a fost luat pe post de ficus si la SIE si in Guvern, e carne de tun, manipulabila, dar buna de pus in fata ca sa pastreze aparentele, in timp ce, in spate, baietii destepti isi deruleaza nestingheriti tunurile si parandaraturile stramosesti.

Un spion e o fire aparte. Ii place pragmatismul si evita complicatiile. Idealul lui suprem este sa-si duca la bun sfarsit misiunea. Chiar daca asta implica sa indoaie serios limite de moralitate si de buna-credinta ca sa-si indeplineasca obiectivele. Si de aici poate interveni un neajuns in ceea ce-l priveste pe Ungureanu, in functie de cum l-a afectat activitatea anterioara. Frecusul unui lucrator in servicii poate lasa sechele sau poate intari caracterul. Banuiesc ca, oricum in ambele cazuri, subiectul atinge stadiul in care sa i se rupa de buna cuviinta, de morala, de convietuire sociala, sau de principii. Un om tocit si harsait din sistem ar fi tentat sa se comporte in felul asta. Si un prim-ministru nu-si permite sa comita derapaje de soiul asta.

Continuam analiza maine, pana ma mai gandesc.

*intamplator, pe om nu-l cheama Managementul Resurselor Umane

Lasa un comentariu.