G.O.O.D. Music – Cruel Summer

“Cruel Summer” nu e albumul lui Kanye West. Macar pe partea asta sa fim consolati. E o sansa acordata artistilor adunati la label-ul sau sa se simta si ei bine si sa aiba voie sa se joace cu jucariile copiilor mari. Membrii gospodariei alcatuiesc o familie pestrita, plecand de la Pusha T, odata pe val, acum in plina revenire de forma, trecand pe la Big Sean, un MC decent, sa zicem, si ajungand la eternul ascuns in pivnita si scos rara la lumina, CyHi The Prince. Albumul a fost conceput pentru ca ei sa iasa si sa aresteze scena. Mai vine si Kanye din cand in cand sa mai stearga praful de pe microfon, dar se simte ca e in alta parte, la mare distanta. Pentru un om care si-a cladit cariera pe o continua inovatie si sfidare a barierelor, un om cu un simt al controlului aproape patologic si o atentie obsesiva pentru fiecare detaliu in parte, “Cruel Summer” pare deranjant de “uitabil”

Vedeti, de aproape un deceniu incoace, Kanye ne-a obisnuit cu ideea ca fiecare album in parte realizat de el reprezinta o noua borna, un nou reper. Cu “College Dropout” si-a exploatat din plin pozitia si influenta de tanara speranta de la Roc-A-Fella, cu “Late Registration” si-a reinventat din radacini sound-ul, cu “Graduation” a reusit sa schimbe directia in hip-hop, asta plus atingand si cifre de vanzari impresionante. Chiar si experimentul ala (pe care, personal, imi e greu sa-l inghit), “808`s & Heartbreak” a reusit cumva sa imbine pop-ul si hip-hop-ul, dand la nastere la hip-pop, un fenomen atat de prezent in zilele noastre. “My Beautiful Dark Twisted Fantasy” a reprezentat bijuteria Coroanei, alterand din nou orice modalitate in care poate suna un album de rap. In fine, cu toate neajunsurile sale, “Watch The Throne” nu doar ca a influentat definitiv, a devenit el insusi un simbol pentru cultura mainstream de hip-hop.

Asa ca “Cruel Summer”, albumul care trebuia sa consolideze ca echipajul de-acolo e cel mai smecher din industrie, suna banal si ordinar. Una la mana, jumatate din track-uri erau deja familiare publicului, unele vechi de cateva luni. Jumatatea cealalta nu reuseste sa compenseze si sa captiveze. Reteta care functioneaza cel mai bine pe “Cruel Summer” e atunci cand Kanye se inspira din procedeele de pe “Watch The Throne”. Iei un beat contagios, strangi niste baieti cu talent si dai drumul la laude si punchline-uri. Chiar daca are switch-ul ala bizar cu influente electronice la mijlocul melodiei, “Mercy” ramane un gigant estival, un summer smash ca la carte si e imposibil sa nu-ti legeni capul in ritm cu acordurile. La fel e cazul si pentru “Clique“, reuniunea clasica Jay-Z/Kanye West, plus Big Sean, sau efortul solo Kanye West “Cold“, sau “New God Flow” (completat cu versuri aditionale de la Ghostface Killah – unul dintre piesele stand-alone de pe compilatie) si, cacat, chiar si pentru remix-ul ala infam si controversat de la “I Don`t Like“.

The buck stops right about here. Piesa de deschidere “To The World” in feat. cu R. Kelly tinteste sa fie ceva epic, dar se dezumfla ca o papusa gonflabila sub amenintarea acului. Nu stiu altii cum sunt, dar R. Kelly scremandu-se sa cante ca un pescarus pe auto-tune si Yeezy recicland niste referinte vechi in versuri nu ma impresioneaza pana la lacrimi. Apoi, Raekwon deschide in forta “The Morning”, dar pana la sfarsitul piesei, stacheta e coborata. “Sin City” si “Higher” par mai degraba tentative de a baga toata familia de la G.O.O.D. sa se dea pe gheata, si din nou, nu se mai simte impactul. Ceva dubios se intampla. Ori Kanye nu prea s-a simtit in largul lui sa supervizeze proiectul asta, ori avea alte lucruri mai importante de facut.

Alte observatii: De ce atat de putin Common? De ce atat de mult 2 Chainz? De ce ii rezervi special o piesa doar pentru Kid Cudi sa delireze pe stilul ala de alternative rock? De ce nu lasi remixul la “I Don`t Like” ca bonus cut si il prinzi in tracklist-ul oficial? De ce nu auzim nimic de la Q-Tip sau Mos Def? De ce asa de mare interesul din senin sa ii acorzi mai mult spatiu lui CyHi The Prince? De ce nu il lasi pe Hit-Boy sa isi puna mai mult amprenta asupra productiei? De ce… ? De ce…?

In incheiere sa ne intelegem. Nu neg ca ce are Kanye in batatura musteste de potential si de talent. Nu sunt hater. Dimpotriva, cred ca echipa aia, mai ales la cat de unita si de concentrata se prezinta prin mass-media, are tot viitorul in fata sa faca ceva “stricaciuni”. Insa, daca albumul asta s-a vrut sa fie semnalul oficial de alarma ca “Ba, gata, am ajuns, dati-va la o parte ca suntem cei mai tari din curtea scolii”, atunci alarma respectiva e pe jumatate muta. Nu albumul asta e rampa de lansare. Sa speram ca o sa ni se prezinte si trambulina viitoare.

Lasa un comentariu.