S-ar putea sa va numarati printre oamenii fericiti care nu au auzit de Kreayshawn pana acum. Pentru sanatatea voastra mintala si mentinerea calmului interior va sfatuiesc sa sariti peste pasajul de introducere. Fata a scos anul trecut o anumita melodie, care, din motive obscure, a ajuns hit peste noapte, desi e o mizerie morbida daca ma intrebati. Kreayshawn a ajuns a YouTube sensation. Apoi n-a prea mai scos nimic notabil pana mai deunazi cand s-a gandit sa dea in sfarsit drumul la albumul de debut “Somethin Bout Kreay”. Ei, vanzarile din prima saptamana au fost sub cele mai negre asteptari. De-abia au atins 4.000 de unitati miscate. Plm, chiar si pentru vremurile astea cacacioase pentru vanzarile de albume, cifrele sunt de toata rusinea. Nu imi place ce se screme sa realizeze tipa asa ca mi s-a falfait de performantele ei comerciale. Mai degraba iese “Detox 2″ la lumina decat sa auzi un album bun de la o ”celebritate” din asta gonflabila de YouTube. In schimb, nu pentru asta ne-am adunat in dupa-amiaza asta aici.
Auzim din nou si din nou cum ca vanzarile de albume nu mai sunt profitabile pentru artisti. Bine, mai poti rupe niste bistari din asta, daca te cheama Jay-Z sau Eminem sau Kanye West, insa pentru ceilalti, in marea lor majoritate, albumele reprezinta palide consolari financiare. Au ajuns mai degraba vehicule de promovare pentru a impinge in fata show-uri live sau, nu stiu, o linie de toale. De-aici inca mai poti scoate malai ca sa-ti platesti facturile. Pe scurt, vanzarile de albume devin din ce in ce mai insignifiante daca e sa reprezinte un barometru pentru a stabili popularitatea unui artist. Lumea inca judeca o cariera muzicala insa dupa cat de sprinten se misca albumele de pe rafturi in colectiile fanilor.
Oricat de mult ar dispretui lumea rapperii de “mixtape” sau aia “YouTube”, nu cred ca e departe ziua aia in care artistii se vor opri pur si simplu din scos albume. Si sa fim intelesi: daca esti varza, nu vei rezista in hora, oricate vizualizari vei avea, oricati oameni iti vor veni la concert, oricate albume ai debarasa in piata. Toate copiile trase la indigo dupa Kreayshawn vor avea poate sfertul lor de ora de faima, pentru ca e efect de lupa si Internetul iti poate pompa volume artificiale de atentie, dar odata si odata, verzele vor disparea.
Acuma, pe reversul medaliei sa ne concentram asupra lui Big K.R.I.T. “Live From The Underground”, lansat in iunie, poate fi considerat un succes, daca analizam din punct de vedere underground. Nu ii stiu chichitele din contractul cu Def Jam, dar mira-m-as sa fi facut ceva bani seriosi de pe urma albumului. Si omul s-a spetit, a bagat mare, a facut eforturi, a avut belele (relatia complicata cu label-ul, “curatarea” sample-urilor). Si dupa ce muncesti de-ti sar ochii, dai nas in nas cu recompensele financiare modeste. Plus, in cazul lui, eternul repros: “Coa`, da` de ce nu suna la fel de bine ca mixtape-urile de dinainte?”. E presiune mare, asa ca omul poate foarte bine sa reactioneze la modul “Bag pula, nu mai scot nici un album, nu se merita”
K.R.I.T. si-a cladit reputatia pe spatele mixtape-urilor alora date moca la ascultare. Face turnee si e platit binisor pentru concerte. Ar fi asa de eronat sa iti construiesti o cariera bazata doar pe mixtape-uri gratis si pe clipuri? E nevoie neaparat sa scoti si albume? Plm, Mac Miller n-are decat un album scos si ia cica si cate o suta de mii de verzisori pe show.
Nu zic ca albumul clasic, in format fizic sau digital o sa se evapore in totalitate. Doar ca ar trebui sa reevaluam modul in care concepem notiunea de album, pentru a infrunta o realitate din ce in ce mai comuna. E drept, in ultimele decenii, ideea ca un artist sa aiba o cariera solida fara sa dea drumul la nici un album, parea de domeniul fantasticului. Dar e 2012, micutilor. Daca esti bazat si tragi videoclipuri inspirate, lovesti in populatie cu muzica gratis si poti sa misti publicul la show-uri, chiar ai o sansa sa te descurci onorabil ca artist, fara nici un album in discografie.
Intorcandu-ne la Kreayshawn, eu zic ca reala problema cu fatuca nu a fost dezamagirea cu albumul, ci incapacitatea de mai lansa un clip la fel de popular ca “Gucci, Gucci”. Si slava Domnului ca nu s-a gandit la asta. Revenind insa, problema a fost ca n-a scos un album moca de care sa-i pese pe bune cuiva si incapacitatea de a asigura un show live mai de Doamne-ajuta. Asa ca, poate, urmatorul artist care explodeaza peste noapte ar putea sa invete una-alta din antecedent. Poate sa posede destul talent incat sa ramana pentru mai mult timp prin zona si sa-si ridice fundatia pentru cariera. Si toate astea fara sa se teama de cuiul in sicriu pe care il poate reprezenta un album care a vandut sub asteptari.
Iar ziua aia cand nu va mai fi nevoie de lansari de albume se apropie cu pasi repezi. Daca nu e chiar deja aici.
Aaaa, sa va arat si scarbosenia de “Gucci, Gucci”, ma simt masochist azi :
